Operaţiunea „bradul de Crăciun”

Nu ştiu alţii cum sunt, dar pentru mine bradul de Crăciun e ca un personaj dintr-o poveste, ca un oaspete mult aşteptat, venit de departe. De mică trăiesc cu gândul ăsta şi tot de-atunci am făcut din împodobitul bradului un adevărat eveniment, ca pentru un musafir special pentru zilele de sărbătoare. Şi circ aş putea spune: totul trebuie să fie ca la carte, iar fiecare ornament trebuie pus la milimetru.

Ei bine, acasă, în Bucovina, tata mergea să cumpere brad pe la jumătatea lui decembrie şi îl împodobeam cu globuri colorate şi bomboane. Dar doar în Ajun, asta era regula. După ani şi ani, la insistenţele noastre, ai mei au cumpărat un brad artificial şi noi podoabe: roşii şi aurii, culorile pe care le tot folosim de-atunci. N-a durat prea mult entuziasmul meu pentru că îmi doream din nou brad natural. Ai mei n-au putut fi clintiţi din loc nici până în ziua de azi. Dar, cum omul nu-i niciodată mulţumit, anul ăsta am pus piciorul în prag şi am mers până la capătul Bucureştiului după bradul copilăriei mele. Şi l-am găsit. Copleşită de bucurie, l-am împodibit încă de pe 1 decembrie cu cele mai simple globuri albe şi figurine de lemn. Ştiu că e prea devreme, dar am vrut ca bradul „Bucharest version”, cum l-am numit, să mă facă să simt că aproape-i Crăciun şi că-s acasă. De atunci îl privesc în toată splendoarea lui în fiecare seară, fără să mă satur. Îmi aminteşte de copilărie şi tare bine-i!

#8daysuntilChristmas

IMG_9552.JPG

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s