#iloveromania

(tot un articol despre România şi călătorii)

De câţiva ani, weekend-urile nu mai sunt weekend-uri daca nu plec de-acasă. Nu contează unde: să fie un loc primitor şi care să mă facă să mă simt ca acasă. Vara asta am ales România pentru că aici mă simt acasă în orice colţ aş merge. Am ales s-o văd, s-o revăd, să mă bucur de ea şi de locurile care m-au fascinat încă de când eram copil. Am ales s-o văd din maşină şi din tren. Am ales s-o cutreier de la est la vest şi de la nord la sud. Ca să-i simt pulsul şi trăirea. Am reuşit cât de cât şi am văzut o parte din ea.

Vara asta am cutreierat Bucureştiul în lung şi-n lat. Şi tot mai sunt locuri pe care le-am ratat. Sau pe care le-am lăsat pentru vara viitoare.

Am ajuns pentru prima dată în Olt şi, deşi oraşele nu m-au impresionat, am rămas cu gândul la un sătuc cu oameni primitori, tradiţii pe care nu le-am mai întâlnit şi peisaje de-ţi taie răsuflarea. N-am să-i dau numele, dar o să-l recunoaşteţi dacă ajungeţi pe-acolo.

Apoi am avut prima întâlnire cu Delta şi m-a lăsat fără cuvinte. Un loc atât de pur, atât de liniştitor, atât de natural… acolo e Raiul pe Pământ. Am descoperit cu emoţie un colţ de natură prin plimbările liniştitoare cu barca la răsărit şi la apus, prin vizitele la satele localizate pe apă, prin localnicii care ar fi în stare să-ţi povestească toată viaţa lor într-o singură zi şi prin oamenii care chiar sfinţesc locul şi care respectă natura.

De două ori pe an ajung acasă: vara şi iarna, iar revederea din vara asta cu oraşul natal mi-a demonstrat încă o dată că Bucovina e un loc în care nu poţi trăi altfel decât în echilibru. De asta vă puteţi convinge singuri. Şi mai e ceva: aici, dragostea pentru tradiţii şi credinţa sunt mai presus de orice.

Vara asta, cireaşa de pe tort a fost vizita în Timişoara. În interes de serviciu ce-i drept, într-un press trip organizat pentru un client al agenţiei de PR în care lucrez. Am stat trei zile, dar mai mult am cutreierat satele de pe lângă oraş, până la graniţa cu Serbia. Am vizitat oraşul într-o oră: de la Catedrală până la Operă şi înapoi, dar mi-a fost de-ajuns să îmi doresc să mă reîntorc.

Ultima călătorie din vara asta a fost la munte. Până anul trecut, când spuneam „merg la munte”, vizitam Sinaia, Braşov, Predeal sau Poiana Braşov. Niciodată altă staţiune. Vara asta am făcut o excepţie şi am rămas în Buşteni. Platoul Bucegi mi-a demonstrat că încă mai există locuri care au rămas aşa cum le-a lasat Dumnezeu, care parcă au reuşit să păcălească trecerea timpului. Am urcat cu telecabina pentru că am vrut neapărat să văd de sus locurile neumbrite de vreme, dar data viitoare ma bag la un traseu montan.

Următoarea destinaţie: un traseu până la Plaiul Nucului, în octombrie. Ni s-a promis o privelişte de vis, aşa că Buzău County, aştept să văd cum mă impresionezi!

Da, iubesc România şi iubesc faptul că mă face să mă simt ca acasă în orice colţ aş fi. Locurile pe care le-am văzut mă fac să spun cu bucurie: încă mai avem zestre :).

5832b4d24b17872532d9fc3861501923

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s