Mirosul copilăriei

Ţi s-a întâmplat vreodată ca un lucru mărunt şi nesemnificativ să-ţi aducă aminte de copilărie? Sau să ţi se pară că-l cunoşti de undeva dar să nu mai ştii de unde? Sau să nu poţi descrie momentul pentru că rişti să-i distrugi farmecul?

Mie da. Pentru că deşi noi, ca fiinţe umane, suntem mereu  într-o mare grabă şi trecem pe lângă lucruri, momente, amintiri fără să le mai luăm în seamă şi fără să le mai dăm importanţă, mie mi-au rămas fixate în toate simţurile multe amintiri frumoase din copilărie – ca nişte poveşti spuse la nesfârşit de voci blânde care încep cu „A fost o dată ca nici o altă dată!”.

Tot cu „A fost o dată…” încep şi amintirile mele legate de copilărie, în special de mirosul ei. L-am redescoperit acum, în primăvară: mirosul de tei. Cum aş putea să uit vreodată verile în care culegeam florile din teiul mare din grădina bunicii, cum îl miroseam la nesfârşit ca să nu-l uit niciodată şi să-mi rămână întipărit în minte, în suflet şi în toate simţurile? Dacă atunci simţeam miros de tei doar în grădina ferită de agitaţie a bunicii, acum redescopăr mirosul copilăriei la intrarea de la metrou, în parc când alerg sau pur şi simplu pe stradă. Şi mă opresc să simt mirosul, să privesc florile şi să-mi amintesc poveştile copilăriei. Apoi merg mai departe cu aceeaşi grabă ca toţi bucureştenii…

Un singur sfat am: oriunde te-ai grăbi să ajungi, opreşte-te o secundă să-ţi aminteşti povestea copilăriei şi îţi vei înveseli ziua!

Flori-de-tei

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s