Suflet de copil

Fiecare are într-un colţ ascuns al sufletului o părticică de puritate copilărească, de delicateţe, de bucurie, de naivitate. Fiecare are un suflet de copil. Şi acum, când ne-am maturizat şi suspinăm după acele zile din copilărie când nimic nu conta şi nu aveam nici măcar o grijă pe cap, avem mai mare nevoia să ne simţim copii. Măcar o dată în an. De 1 iunie.

În adâncul sufletului am rămas copii, oricât am nega acest lucru. Nu mai avem libertatea de atunci, iar constrângerile sociale ne acoperă acea libertate după care tânjim, dar suntem totuşi nişte oameni cu suflet de copil.

În fiecare an mama îmi spune de 1 iunie La mulţi ani, copilul meu! şi eu îi ziceam în anii trecuţi Nu mai sunt copil, gata!, dar ea îmi răspundea cu acelaşi surâs Ba ai rămas copilul meu! şi mă făcea să mă gândesc mai bine. Acum am priceput şi m-am bucurat când mama m-a sunat azi dimineaţă şi mi-a spus La mulţi ani, copilul meu!

Din cauza faptului că eu în perioada asta nu cunosc decât cuvintele sesiune, task-uri şi deadline-uri (bine, şi distracţie ca să-mi mai limpezesc mintea), am uitat complet de ziua copilului şi, mai ales, am uitat cum e să te simţi copil.

Vreau să le urez La mulţi ani! tuturor copiilor şi, mai ales, tuturor celor care au un suflet de copil.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s